Ce vrea Europa vs. ce face România

Suntem membri ai Uniunii Europene de aproape două decenii, însă în domeniul acvaculturii România trăiește o realitate paralelă, umilitoare și înfricoșător de dezamăgitoare.

Europa inovează, România bifează

Europa promovează unitatea, colaborarea, standarde înalte de sustenabilitate și inovație, dar România pare să fi ales cu obstinație calea „pomanășului” – primim fonduri, dar fără niciun angajament real, fără voință politică și fără o strategie coerentă.

Europa

Uniunea Europeană vrea profesionalism, transparență și reforme profunde.
Europa cere responsabilitate și rezultate măsurabile. România primește sume mari prin PAC (Politica Agricolă Comună), fonduri de coeziune, programe de pescuit/acvacultură, energie, digitalizare. UE vrea:

🔵 Absorbție eficientă – banii să fie cheltuiți integral, la timp, fără pierderi.

🔵 Transparență și lipsă de fraude – raportare corectă, licitații corecte, fără proiecte fictive.

🔵 Rezultate măsurabile – proiectele să genereze dezvoltare reală, nu doar consum de bani.

România

România oferă birocrație inutilă, clientelism și o disonanță crasă între vorbe și fapte. Suntem parte dintr-un proiect comun, dar comportamentul nostru institutional este unul schizofrenic: primim bani europeni, însă nu construim structuri solide, nu dezvoltăm sectorul și, mai grav, refuzăm să aplicăm lecțiile europene în mod consecvent.
România livrează promisiuni goale și justificări evazive. În timp ce statele membre investesc în cercetare, inovare și practici durabile, noi rămânem blocați în modele depășite, iar resursele publice sunt risipite sau furate cu nerușinare.

De la partener la anexă: eșecul României în Europa

Această ruptură între „ce vrea Europa” și „ce face România” nu este doar un eșec administrativ – este o trădare a încrederii și a solidarității europene, o rană adâncă în profilul nostru internațional și un regres pentru dezvoltarea durabilă a țării.
România rămâne o anexă europeană doar la nivel de finanțare, nu și ca partener egal, iar această poziție precarizantă este rezultatul exclusiv al lipsei de viziune, curaj și integritate.

Dacă nu ne schimbăm urgent mentalitatea și practicile, vom continua să fim doar beneficiari pasivi de pomană europeană, nu actori activi ai unității și progresului.

Scroll to Top